Este o intrebare la care gasim raspunsul citind carti vechi din folclorul romanesc dar nu numai.<\/p>\n
Ursitoarele, dupa credinta rom\u00e2nilor din cele mai multe parti sunt trei fete mari, sau mai bine zis trei z\u00e2ne surori care ursesc viata si croiesc soarta fiecarui prunc nou nascut. Pe l\u00e2nga numirea colectiva de \u201eursitoare\u201c, fiecare din aceste trei fete fecioare curate, nepatate, pe jumatate sfinte si nemuritoare, mai are \u00eenca c\u00e2te o numire a sa proprie si anume : cea mai mare \u201eursitoare\u201c si \u201eursita\u201c, cea mijlocie \u201esoarte\u201c iar cea mica, mai serioasa si mai rea dintre toate, \u201emoarte\u201c. O sama de rom\u00e2ni spun \u00eensa ca ursitoarele ar fi numai doua la numar.<\/p>\n
\u00cembracamintea ursitoarelor e lunga, alba si \u00eentretesuta cu fluturi si cu fire de aur. Cea mai mare \u00eensa adeseori umbla \u00eembracata \u00eenca \u00eentr-o blana de aur, iar \u00een br\u00e2u poarta o furca la care se afla legat un caier de l\u00e2na alba sau neagra amestecata cu matase si fire de aur si precum rup firul asa curma ele cum voiesc si zilele omului. Cea mijlocie tine \u00een m\u00e2na dreapta o pereche de sorti iar cea mica o pereche de foarfeci.
\nUrsitoarele vin \u00eentodeauna \u00een saptam\u00e2na \u00een care s-a nascut copilul, \u00een noptile fara sot adica : a treia, a cincea si a saptea noapte; dupa spusele altora \u00eensa ele vin \u00een cele dint\u00e2i trei nopti de dupa nastere si cu deosebire \u00een cea dint\u00e2i; daca se \u00eent\u00e2mpla ca tocmai atunci femeia se trudeste sa nasca, asista chiar si la nasterea pruncului, iar dupa alte variante abia \u00een a opta noapte \u00eei croiesc ursita. Ora sosirii lor se crede de comun acord a fi miezul noptii c\u00e2nd toti cei din casa dorm.<\/p>\n
\u00cen timpurile mai vechi c\u00e2nd oamenii erau mai buni si mai drepti, nu asa de rai, de invidiosi si de pacatosi ca \u00een ziua de astazi, se zice ca multi le si vedeau c\u00e2nd vin si le si auzeau cum ursesc, cu deosebire \u00eensa moasele care \u00eei privegheau pe copiii nou-nascuti precum si pe mamele acestora. \u00cen timpul de fata \u00eensa nu se mai arata, pentru ca moasele si alte persoane din timpurile trecute care le vazusera au destainuit secretele lor, asa ca de atunci ele se feresc de ochii si urechile lumii.
\nSi deoarece nimeni nu stie si nu vede c\u00e2nd vin ursitoarele, dupa credinta rom\u00e2nilor din Muntenia, e bine ca atunci c\u00e2nd un copil se naste si c\u00e2nd se presupune ca se vor arata ursitoarele la fereastra, se se tina usile si ferestrele deschise. De asemenea e bine ca, 8 zile dupa ce se naste copilul, parintii lui sa fie veseli, caci daca sunt tristi se \u00eentristeaza si ursitoarele si cum vor fi ele \u00een acele zile, asa va fi si viata copilului.<\/p>\n
Dupa ce i-au tors firul vietii, daca copilul s-a nascut \u00eentr-un ceas bun prind a c\u00e2nta un viers foarte frumos voios si placut si a-i ursi de bine, iar daca s-a nascut \u00eentr-un ceas rau nu numai ca prind a hauli si a c\u00e2nta cu un viers foarte duios si trist dar \u00eencep sa-i urseasca de rau; apoi \u00eencep pe r\u00e2nd a-i da, una minte si noroc, alta frumusete sau ur\u00e2ciune, alta bogatie sau saracie, glorie sau robie, mai pe scurt a ursi soarta noului nascut spun\u00e2nd de-a fir-a-par ce are sa se \u00eent\u00e2mple si c\u00e2nd va muri de ce moarte are sa moara.<\/p>\n
Mai departe, fiind ursitoarele adesea cu toane si suparacioase, rom\u00e2ncele cauta de cu vreme chipurile de a le intra mai bine \u00een voie, anume ca sa urseasca nou-nascutului o viata \u00eendelungata, buna, senina, linistita si fericita.<\/p>\n
Credinta \u00een ursitoare, \u00een nemarginita lor putere de a croi dupa vointa soarta fiecarui om, si nestramutata lor hotar\u00e2re, nu numai ca e foarte rasp\u00e2ndita si ad\u00e2nc \u00eenradacinata \u00een mintea poporului rom\u00e2n, dar este si foarte veche. Drept aceea rom\u00e2nii de pretutindeni cred ca asupra omului influenteaza un fatalism de c\u00e2nd se naste si p\u00e2na moare si din cauza aceasta apoi orice fericire sau nefericire o privesc cu nepasare zic\u00e2nd \u201easa mi-a fost ursita\u201c, \u201easa mi-a fost dat \u201easa mi-a fost soarta\u201c etc. Cuv\u00e2ntul \u201esoarte\u201c ( soarta ) este \u00eentrebuintat spre a denumi un jug greu ce-l poarta omul pe pam\u00e2nt pe c\u00e2nd cuv\u00e2ntul \u201enoroc\u201c se foloseste pentru a denumi \u201e\u00eent\u00e2mplari fericite, ceasuri bune si norocoase\u201c<\/p>\n
( Simion Florea Marian – \u201eMitologie rom\u00e2neasca\u201c )<\/p>\n\n\n